Producerea zaharului are loc ca urmare a procesul de maturare a melasei, o substanta lipicioasa, neagra, de nicio mare valoare economică, care a rezistat cristalizarii. Cantitatea de "deşeuri" produsa a fost considerabila; întrucât valoarea varia, tipic cifra a fost de o jumătate de kilogram de melasă pentru fiecare două kg de zahăr. Cu greu de rafinat, raportul ar putea deveni la fel de mare ca trei livre de melasă pentru fiecare patru de zahăr.
În mijlocul secolului al 17-lea, melasa a dat o bătaie de cap din punct de vedere economic; prea voluminoasa pentru a fi transportata. Unii o amestecau cu cerealele furajere şi o dadeau la vaci, iar unii o dadeau la sclavi, in completarea dietei lor de post. Melasa era amestecata cu var si apă pentru a face un mortar. Dar cea mai mare parte a complexului a fost pur şi simplu aruncata într-o manieră similară cu cea a deseurilor industriale. La un moment dat, la acesta a fost constatata ca zahărul în compus atrage atenţia drojdiei de bere. Prin distilare melasei, agricultorii si-au dat seama că ar putea produce o băutură alcoolică-rom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu