Limonada

           Limonada este o bautura aromata cu lamiae, de obicei făcuta din lămâi, apă şi zahăr.                                                                      Termenul de limonada se poate referi la trei tipuri diferite de bauturi:                                                                                         "Clear lemonade" – limonadă clara: În multe ţări vest europene, termenul este, iniţial aplicat apei necarbogazoase neîndulcite  aromata cu suc de lamaie.                                                         "Rain lemonade"- limonada stropita:  Se referă la un amestec de suc de lamaie, zahar granuat, apa carbogazoasa si alte mirodenii.                                                                                               "Fizzy lemonade/limeade"- limonada acidulata:  Utilizarea modernă al termenului se referă la bauturi carbogazoase indulcite cu arome artificiale de lamaie/limeta.                                                                                                                      

Cola

           Cola este o băutură nealcoolizata carbozazoasa indulcita cu zahar sau glucoza/fructoza care conţine, de obicei caramel si cofeină.                                                                                                           Diferenta dintre o bautura carbogazoasa si alta este data de cantitatea de dioxid de carbon dizolvata.                 

Despre frisca

            Frisca se refera la un produs lactat care are o cantitatea de grasime din unt mai mare decat  laptele integral (3,5%), dar mai putina decat smantana de producator (40%), respectiv mai putina decat untul (80%).                                                                             Termenul de "half and half" denumeste un produs lactat de amestec intre o parte lapte si o parte frisca lichida, continand o cantitate de grasime din unt ( 12% ), fiind folosita in cafea sau in anumite cocktail-uri.                                                                                Frisca lichida este produsul lactat cu o cantitate de grasime din unt de 35%.                                    

Frisca batuta

           Frisca batuta este de fapt frisca lichida contrazisa cu ajutorul unui mixer, tel, furculita pana cand devine luminoasa si pufoasa, iar volumul ei crescand de doua ori.                                                                                                                  Frisca batuta poate fi vanduta intr-un recipient sub presiune. Atunci cand crema este eliberata din spray-ul de aspirare volumul ei creste de patru ori. Utilizand aceasta tehnica frisca lichida poate fi pregatita in dozatoare de unica folosinta sau recipient utilizand cartuse de unica folosinta. Frisca astfel produsa este instabila si va reveni la starea mai mult sau mai putin lichida in timp de jumatate de ora pana la o ora. Aceasta metoda nu este adecvata pentru decorarea produselor alimentare care nu vor fi servite imediat.                                                                                                                             

Frisca artificiala

           Frisca artificiala se obtine de obicei din ulei vegetal, de multe ori contine zahar, dar si indulcitorii sunt de asemenea folositi.                                                                                               

Despre oua

            Ouăle de pasare sunt alimente comune şi unul dintre ingredientele cele mai versatile folosite la gatit. Ele sunt importante în multe ramuri ale industriei alimentare moderne. Cele mai frecvent folosite ouă de păsări sunt cele de la pui. Ouale de rata, ouăle de gâscă şi ouăle mai mici, cum ar fi ouă de prepeliţă sunt uneori utilizate ca ingredient gastronomic.                            Ouăle de gaina sunt utilizate pe scară largă în multe tipuri de feluri de mâncare, atât dulci cat şi savuroase. Ouăle pot fi conservate, fierte tari, fierte moi, facute omleta, prajite si refrigerate. Ele pot fi, de asemenea, consumate crude, deşi acest lucru nu este recomandat persoanelor în vârstă, infirmilor, sau femeilor gravide. În plus, proteina din oul crud este de numai 51% bio-disponibila, în timp ce aceea a unui ou fiert este mai aproape de 91% bio-disponibila. Ca ingredient, gălbenuşurile ouălor sunt un important emulgator în bucătărie, iar proteinele din albusul de ou sunt folosite pentru a forma spume şi feluri de mâncare pufoase. 

Galbenusul de ou

            Galbenusul de ou este folosit la gatit pentru maioneza, sos olandez, crema de zahar ars, avglomeno si ovos moles. Galbenusul de ou poate fi folosit pentru preparea unor lichioruri, cat si la prepararea unor cocktail-uri, cum ar fi Thunder- coniac, galbenus de ou, zahar; Champagne Flip – galbenus de ou, zahar, coniac, sampanie.                              

Albusul de ou

             Albusul de ou este utilizat pentru gatit, pentru glazurat, la prapararea bezelelor, sufleurilor, a unor omlete, cat si pentru a da gust unor ciorbe. Denumirea de albus de ou provine de la baterea sau fierberea albusul de ou, atunci el se dovedeste a fi alb. Albusul de ou se poate folosi ca inlocuitor al galbenusul de ou ( pentru un galbenus de ou vom folosi doua albusuri de ou ). In amestecurile din cocktail-uri albusul de ou il intalnim la White Elephant – gin, vermouth dulce si albus de ou; Yes & No – coniac, orange curacao, albus de ou.    

Gelato

            Gelato este varianta regionala din Italia a tipului de inghetata. Ca atare, Gelato se face cu unele componente asemanatoare ca cea a inghetatei din întreaga lume. Spre deosebire de multe tipuri de inghetata, Gelato de multe ori nu conţine ouă. Gelato se poate face folosind procesul de fierbinte, care include pasteurizarea, sau procesul de racire, care nu are nevoie de pasteurizare. Dupa ambele procese necesită o congelare, din ceea ce rezulta produsul final prin amestecarea ingredientelor şi încorporarea aerului.                                                         Inghatata facuta cu apa si fara produse lactate este cunoscut ca serbet.                      

Inghetata in cocktail-uri

Inghetata in cocktail-uri este folosita ca o sugestie. Diferitele sugestii gandite pot fi fructate (Raspberry Tart - lichior de zmeura, zmeura proaspata, inghetata), mentolate ( Amarula Mint Cream – lichior de menta, crema de amarula, inghetata) sau cu arome de alune ( Toasted Almond – lichior de migdale, lichior de cafea, inghetata).                                                                            

Despre lapte

             Laptele este un lichid alb opac produs de glandele mamare ale mamiferelor. Acesta prevede principala sursă de nutriţie pentru mamiferele tinere înainte de a fi în măsură să digere alte tipuri de alimente. Acesta poate reduce riscul de multe boli la copil. Componentele exacte al laptelui crud, variază în funcţie de specie, dar acesta conţine cantităţi semnificative de grasimi saturate, proteine si calciu, precum şi vitamina C. Lapte de vaci are pH-ul variind de 6.4 la 6.8, ceea ce il face uşor acid.               Există două tipuri distincte de consum de lapte: o sursa naturala de hrana pentru toate mamiferele infantile, precum şi un produs alimentar pentru oameni de toate vârstele.                         

Laptele pasteurizat

            Laptele după pasteurizare se clasifica în clase după mai multe standarde a nivelului de grăsimi, precum şi posibila adăugăre de bacterii, Streptococcus lactis şi Leuconostoc citrovorum, si anume:                                                                                    - lapte degresat contine mai putin de 0,5% grasime, de obicei 0,1%;                                                                                                   - lapte cu un continut scazut de grasime contine grasime intre 0,5% si 2%, acesta fiind comercealizat pe o scara larga;                                                                                                              - lapte integral contine cel mai putin 3,25% grasime;                                                           

Laptele condensat

             Laptele condensat, de asemenea, cunoscut ca laptele condensat îndulcit, este lapte de vacă din care apa a fost eliminata şi la care zahărul a fost adăugat, obţinand un produs foarte gros si dulce, care poate dura ani de zile, fără a fi refrigerat, dacă este pastrat nedeschis. Cei doi termeni, lapte condensat îndulcit şi lapte condensat, au devenit sinonime, deşi s-au înregistrat produse neindulcite din lapte condensat, astăzi, acestea sunt mai puţin frecvente. Lapte condensat este utilizat în numeroase preparate de desert în multe ţări.                                               In unele părţi din Asia si Europa, laptele condensat îndulcit este laptele preferat să fie adăugat la cafea sau la ceai. Multe ţări din Asia de Sud-Est folosesc laptele condensat pentru a-si aroma cafeaua.                                                                                                     

Despre cafea

            Cafeaua este o băutură preparată din fierberea seminţelor prăjite, numite de obicei boabe de cafea, din planta numita arborele de cafea. Semintele de cafea cresc in arbori în peste 70 de ţări.  Datorită conţinutului său cofeina, cafeaua  poate avea un efect stimulator la om. Astazi, cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din întreaga lume.                                    Se crede că efectul energizant al boabelor de cafea a fost pentru prima data recunoscut în sud-vestul Etiopiei şi cultivarea de cafea s-a extins în lumea arabă.  Cele mai vechi dovezi credibile al consumului de cafea  apare în mijlocul secoluli 15, în mănăstirea Sufi din Yemen, în Arabia de sud. Din lumea musulmană, cafeaua se răspândeste in  Italia, apoi în restul Europei, apoi in Indonezia, precum şi cele două Americi.                         Fructele arborelui de cafea conţine boabele de cafea, care sunt produse de mai multe specii de arbusti mici vesnic verzi asemanatori cu arborele de cafea. Cele două specii cel mai frecvent cultivate sunt Coffea canephora (de asemenea cunoscuta ca fiind Cafea robusta) si Coffea Arabica,  mai puţin intalnite sunt speciile populare Liberica, Excelsa, Stenophylla, Mauritiana, Racemosa. Acestea sunt cultivate în primul rând în America Latină, Asia de Sud-Est, şi Africa. Odată coapte, boabe de cafea sunt culese, prelucrate, şi uscate. Boabele sunt apoi prajite la grade diferite, în funcţie de aroma dorita. Ele sunt sortate şi ambalate in functi de cafeaua dorita. Cafeaua poate fi pregătita şi prezentata într-o varietate de moduri.                 

Etimologia cafelei

            Termenul de cafea a fost introdus în Europa de către Imperiul Otoman, care este, la rândul său, derivat din limba araba.  Sursa  termenului arab nu este sigura; unii au atribuit sursa la numele regiunii Kaffa din Etiopia de Vest, în cazul în care prima sursa de cafea a fost găsita acolo, dar Arabele Unite au descris-o, în original, un fel de vin, derivat din "a nu avea nicio pofta de mâncare".                                  

Istoria cafelei

            Se presupune că etiopieni au fost primii care au descoperit si recunoscut efectul energizant al boabelor plantei  de cafea. Cu toate acestea, nicio dovadă directă nu a fost găsita vreodată si dezvăluita exact. In Africa cafeaua a crescut printre localnici si ar fi fost folosita ca stimulent. Povestea ciobanului etiopian, care a descoperit  cafeaua este nerecunoscuta.                       

Cultivarea cafelei

Cafeaua este, de obicei propagata prin seminţe. Metoda tradiţională de plantare a cafealei este de a pune 20 de seminţe în fiecare orificiu la începutul sezonului ploios; jumătate sunt eliminate în mod natural. Cafeaua este adesea intercutivata cu alte culturi alimentare, cum ar fi porumb, fasole, în timpul primilor ani de cultivare. 

          Cele două specii principalele cultivate de cafea sunt Coffea canephora şi Coffea Arabica. Cafeaua Arabica este considerata mai potrivita pentru consumul larg fata de cafeaua robusta; Robusta tinde să fie amara şi să aibă mai puţina aroma, dar are o corpolenta mai buna decât Arabica. Din aceste motive, aproximativ trei sferturi din cafeaua cultivata la nivel mondial este C. Arabica. Cu toate acestea, C. canephora este mai puţin sensibila la boli decât C. Arabica şi poate fi cultivata in medii, în cazul în care C. Arabica nu va prospera. Cafeaua Robusta, de asemenea, conţine aproximativ 40-50% mai multa cofeina decat Arabica.  Din acest motiv, este folosita ca un substitut ieftin pentru Arabica în multe amestecuri de cafea comerciala. Robusta de buna calitate este utilizata în unele amestecuri de espresso pentru a oferi o spuma mai corpolenta, un corp lucrat, precum şi în vederea reducerii costurilor ingredientului.  Alte specii cultivate includ Coffea liberica şi Coffea esliaca, considerat a fi indigene in Liberia şi sudul Sudanului.                                 Cele mai multe boabe de cafea Arabica provin fie din America Latină, Africa de Est, Arabia sau Asia. Boabe de cafea Robusta sunt cultivate în Africa de vest şi centrala, în întreaga Asia de sud-est şi o oarecare măsură în Brazilia. Boabele de cafea din diferite ţări sau regiuni de obicei, au caracteristici distinctive, cum ar fi gust, aromă, corpolenta şi aciditatea.  Aceste caracteristici de gust sunt dependente nu numai asupra regiunii de cultivare a cafelei, dar şi pe subspecii genetice (soiurile) de prelucrare. Soiurile sunt cunoscute în general in functie de regiunea în care sunt cultivate, cum ar fi Java columbian, sau Kona.                          

Prajirea cafelei

           Boabele de cafea suferă mai multe procese, înainte ca acestea să devină cafea prăjită. În primul rând, boabele de cafea sunt culese, în general, cu mâna. Apoi sunt sortate in functie de maturitate si de culoare, coaja boabelor se îndepărtează, de obicei, automatizat. Boabele sunt fermentate pentru a elimina stratul lipicios încă prezente pe ele. În cazul în care fermentaţia este terminata, boabele sunt spălate cu cantităţi mari de apă proaspătă pentru a elimina reziduurile din fermentare. În cele din urmă, seminţele sunt uscate. Cea mai buna metoda de uscare a boabelor de cafea este de uscare pe etaje. Prin această metodă miezul boabelor de cafea fermentat este usor uscat, ceea ce permite ca aerul sa treaca pe toate laturile sale, apoi boabele de cafea se amestecă cu mâna. În urma aceastei metode de uscare care are loc uniform, fermentarea este mai puţin probabila. În continuare, cafeaua este sortata şi etichetate ca a fi cafea verde. Un alt mod de a lăsa boabe de cafea la uscat este de a se lasa sa stea pe o terasă de ciment şi de a fi înclinate peste ele lumina soarelui.                                                                                                                                                                                                             Cafeaua este, de obicei vânduta într-o stare prăjită. Ea poate fi vânduta prăjita de furnizor sau poate fi prajita acasă. Procesul de prăjire influenţează gustul  băuturii prin schimbarea bobului  de cafea, atât fizic şi chimic. Boabele de cafea scad în greutate, umiditatea este pierduta şi creşte în volum. Densitatea de boabelor influenţează puterea cafelei şi cerinţele pentru ambalare. Prăjire reală începe atunci când temperatura din interiorul boabelor ajunge la 200 ° C, deşi soiurile de boabe diferă de umiditate şi de densitate, prin urmare, prajirea are loc la temperaturi diferite.                                                                                                                                                                                                                                                                 In funcţie de culoarea boabelor prăjite aşa cum este perceput de ochiul uman, acestea vor fi etichetate ca deschise, mediu deschise, mediu, mediu închise, închise sau foarte inchisa. O metodă mai precisă a gradului de prajire implică lumina reflectata de la boabele prăjite iluminate cu o sursă de lumină în spectrul apropiat infraroşu.                                                                                                                                                                                         

Depozitatarea cafelei

             După  prăjire, boabe de cafea trebuie să fie depozitate în mod corespunzător pentru a păstra gustul proaspat. În mod ideal, rezervorul trebuie să fie etanş şi păstrat la rece. În ordinea importanţei, aerul, umiditatea, căldura şi lumina sunt factorii de mediu responsabili pentru deteriorarea aromei în boabele de cafea.                                                                                                             Sacii inchisi etans sunt un mod comun de prezentare de multe ori la cumpărarea cafelei, nu sunt, în general, ideali pentru stocare pe termen lung, deoarece acestea permit aerului să intre. Un pachet mai bun conţine o supapă, care împiedică variatiile de temperatura.                                                                                                                                                                                                                                                         

Prepararea cafelei

             Boabe de cafea sunt fabricate în scopul de a crea o băutură. Toate metodele de pregătire a cafelei impun a fi solul şi apa destul de mult pentru a extrage aroma.                                                 Criteriile pentru a alege o metodă de preparare a unei cafelei includ aroma şi economia. Extragerea cât mai mult posibila din boabe, tinde să afecteze aroma .                                                Boabele de cafea prăjită pot fi rasnite, într-un magazin alimentar sau acasă.                                                                                     Cafeaua poate fi preparată prin mai multe metode: fiarta, oparita sau sub presiune.                                                                             Cafeaua  fiarta este o metoda invechita, cafeaua turcească este un exemplu al acestei metode. Aceasta este preparata prin măcinare fină, apoi adăugata peste apă pana cand ajunge la fierbere. Aceasta metoda produce o cafea puternică cu un strat de spumă la suprafaţă şi sedimente (care nu sunt destinate consumarii) asezate pe partea de jos a paharului.                                                                                                                                                                                                                   Intr-un automat de facut cafea, apa calda se scurge pe motive de cafea asezate într-un filtru de cafea de hartie, de plastic sau site de metal, care să permită apei a se infiltra prin cafeaua măcinată în timp ce isi extragere uleiurile şi esenţele. Lichidul se scurge prin filtrul de cafea intr-o cupa, iar dozele petrecut sunt reţinute în filtru. Fierberea apei este forţata într-o cameră ajutata de un filtru de abur sub presiune. Apa, apoi se scurge prin motive, iar procesul se repetă până când încetează  eliminarea de caldura, de către un temporizator intern  sau de către un termostat. Acest termostat, de asemenea, serveşte pentru a păstra cafeaua calda.                                                                                                                                                                                                                                                               Cafeaua poate fi preparată prin oparire într-un dispozitiv, cum ar fi o cafetiera. Doza de cafea şi apa caldă sunt combinate într-un vas cilindric şi lasate pentru fierbere câteva minute. Pentru că dozele de cafea sunt în contact direct cu apa, toate uleiurile de cafea rămân în băutură, făcând-o mai puternică decat cafeaua făcută de un automat de cafea. Cafeaua se toarna din recipient; filtrul păstrand motivele de cafea.                                                                                               

Espresso este metoda fortarii apei sub presiune prin granulele de cafea. Ca urmare incalzirii sub o presiune ridicata, bautura espresso este mai concentrata si are o constitutie fizica si chimica mai complexa. Un espresso bine preparat are o spuma de culoare brun-roscata numita crema care pluteste la supafata. Bautura denumita Americano a devenit populara odata cu soldatii americani in al Doilea Razboi Mondial, care au gasit stilul de a bea un espresso italian, dar prea puternic,  adaugand peste espresso apa fiarta.                                          

                                                                          Cafeaua poate fi pregatita de asemenea in apa rece prin inmuiera boabelor de cafea macinate in apa rece pentru cateva ore, apoi filtrata.                                                                                             

Un espresso perfect

Pentru a realiza un espresso perfect avem nevoie de:                           “O masina de calitate – Pentru a ne asigura ca folosim corect presiunea apei (9-10 atm) si temperatura apei (88-92 C) necesare realizarii unui espresso (aprox.30ml).                                       ”Cele mai bune boabe de cafea – Pentru a trage un espresso avem nevoie de cafeaua cea mai buna (7g). Aveti posibilitatea sa utilizati orice tip de soiuri de boabe de cafea, atat timp cat sunt prajite si intunecate.                                                             “Apa dedurizata – Prin folosirea apei dedurizate si nu regulat apa de la robinet, nu se va extinde doar durata de viata a masinii de espresso, dar veti face ca fiecare espresso sa fie de aceiasi buna calitate.                                                                                   “ Nu-l lasati sa se odihneasca – Dupa ce ati impuscat espresso-ul, nu-l lasati sa stea prea mult,dupa 2 minute espresso-ul oxideaza, incepe sa-si piarda crema si aroma.                        “Timpul de scurgere cel mai bun este de 25 de secunde – In cazul in care ceasca este completata in intervalul 24,5 -26 secunde veti avea cea mai buna cafea degustata. Cand espresso-ul este prea apos   trebuie sa macinati boabele mai fin, iar cand espresso-ul este mai dens trebuie sa macinati boabele in bucati mai mari.                                                                                            “Crema – Daca gasiti o crusta maronie pe distilatul de cafea de 3 mm, ati realizat un bun espresso. Densitatea cremei este in stransa legatura cu aroma cafelei.                                                            ”Practica – pentru a va asigura ca fiecare espresso este perfect aveti nevoie de practica. Efectuarea de espresso-uri perfecte este cu adevarat o forma de arta.

Art Latte

           Art Latte este un stil de turnare a spumei de lapte (realizata cu ajutorul unor curenti de aburi) într-un shot de espresso cu scopul de a crea un model la suprafaţa. Aceste modele poate fi create prin simpla turnare sau pur şi simplu desenate stratul superior al spumei. Art Latte este deosebit de dificilă pentru a crea în mod consecvent, datorită condiţiilor exigente impuse atât de realizarea unui espresso cat şi de consistenta laptelui. Imaginatia crearii de modele este limitată de experienţa barmanului şi de calitatea unui espressor. Turnarea în sine devine ultima provocare pentru artistul in Art Latte.

        Crearea spumei de lapte impune introducerea de abur sub presiune asupra laptelui pana la o anumita cantitate. Pentru ca laptele este turnat, acesta in prima faza este lichid, urmand ca apoi in faza de spuma sa fie impins la suprafata. In cazul in care spuma laptelui si espresso-ul sunt corect executate, spuma adaugata peste espresso se va ridica la suprafata pentru a crea modelul dorit.

         Continutul de spuma este controlat de barman in timpul procesului de aburire. Prea multa spuma creeaza o suprafata totala de culoare alba (cappuccino), neomogena. Pentru a turna  Art Latte, laptele ar trebui sa fie stralucitor, usor gros si sa aiba bule foarte mici uniforme (catifeaua laptelui).