Intre cunoasterea teoretica si actiunea practica exista
momentul artistic. Exista o mare diferenta deoarece in activitatea teoretica a
gandirii este prevazuta gandirea, unde se stabilesc anumite raporturi de
identitate, iar in activitatea practica oamenii lucreaza, reactioneaza,
modifica lucrurile in functie de trebuinte. Valoarea artisitca, este din contra
diferita pentru ca nu exista nici atitudine reflexiva, practica ci intuitiva.
Prin valoare artistica noi intuim. Cu alte cuvinte valoarea artistica vine de
unde vrea ea si se naste cand vrea ea, artistul doar o moseste.
Am auzit ca artistul trebuie sa fie totdeauna genial, sarac,
flamand si intotdeauna sa fie gata sa secrete arta prin toti porii sai. Dece
artistii care au un statul social ar avea un defect ? Sa ai o relatie cu banii
poate fi o consecinta a promovarii, de care ai parte sau spiritul visator sa
fie dublat de un acut simt pragmatic, pe care multi artisti sedusi ,atunci,
devin celebri.
Sa fii in preajma unor bucatari si sa-I vezi cum prepara un
snitel milanez cu piure de cartofi si sa te minunezi cum ei vad acelasi lucru
ca si mine si iese cu totul altceva. Se poate spune ca artisitii nu pot fi
altfel decat oportunisti pentru ca isi pot alege carnea de porc, toate
modalitatile de a face besamel au fost exersate si ca oriunde s-ar duce nu
exista o directie pentru ca el sa fie onest. Apoi excesul de ingrediente pot
face ca platoul sa conteze mai mult decat nevoia de a manca si asfel discutia
in jurul farfuriei poate umple o biblioteca.
Un artist poate sta in bucatarie 15 ore pe zi si sa
experimenteze nu pentru a pacali consumatorul ci isi propune cum poate el sa
fie altfel decat ceilalti, mai bun, mai destept. Unii pot sa dea curs
retetarului si altii se pot interesa despre cum sunt ei si cum o sa fie ei,
pana la urma trebuie sa astepti un tip de libertate extrema.
Un artist care are acces la libertate poate cobori nivelul
de comunicare pentru un anumit consumator, care dincolo de existenta sau
nexistenta genului era pregatit pentru a-l face sa se hraneasca si chiar sa
plateasca, chiar daca nu stia dinainte ce va consuma. Asta numindu-se un short-cut.
Sa intuiesti un fel de comoditate al consumatorului prin fuga lui de efort si
devenind la un moment dat o arta rafinata.
Unii la un moment dat au reusit sa faca din hrana o
ideologie. Este un tip de ideologie numita haute cuisine, care cultiva sumbru
disperarea. Unii artisti pot comunica o haute cuisine agreabila, confortabila,
pozitiva, aici ar fi diferenta in aceasta ideologie si bineinteles platita bine
si cultivata. Acest tip de ideologie nu place la toata lumea. Sau ea place, dar
pe segvente si pe segmente de consumatori. Diferenta dintre artistul creator si
artistul vanzator este urmatoarea, pe vanzator il intereseaza mai mult sa vanda
farfuria creata decat farfuria ca valoare artistica sau relatia lui cu obiectul
de arta, iar lucrurile astea nu se despart. Pana la urma relatia intre intre artist si consumator poate
fi una de genul toti pot face ce vor, iar consumatorul plateste ceea ce lui ii
convine.
Despre bucataria regionala se poate spune ca exista retete,
care nu sunt supuse disparitiei, retete care joaca un rol cultural in viata
oamenilor din acea regiune, pentru ca artistii nu inventeaza o cultura, acesti
artisiti continua o cultura. Bucataria regionala s-a cladit cu istoria, cu
vitregirea soartei, uneori cu izbandele, cu caderile, cu refacerile si aparitia
unor caractere uriase de mare semnificatie pe plan cultural, social, politic.
Uneori se poate crea noi retete pentru consumator, mai multe
decat consumatorul are nevoie. Fara ca sa se faca mari cercetari si astfel un
meniu se platea doar pentru numarul intrarii la masa. In aceste conditii pot
exista artisti care cerceteaza imaginea farfuriei si sa gaseasca resursele
formei si altii care gasesc un sablon si
astfel diferenta ar fi o valoare artistica vie si o valoare artistica de
piatra.
Pana la urma ca sa fii original ca artist trebuie sa imiti
maiestrul tau si daca nu-ti iese esti altul. Ca si consumator a plati o
calatorie culinara este de fapt plata valorii inteligentei. Poate este si o
drama la un moment dat pentru ca exista consumatori care nu au niciodata
posibilitatea sa evadeze in aceasta calatorie sau pur si simplu au un caracter
infect specific de a fi zgarcit si gasesc o bresa prin care fug in fantasme.