Cei care au pasiunea de a lucra in industria ospitalitatii vor sa se desavarseasca. Ei sunt de alta natura, ei pun tot ceea ce este mai bun in ei, oameni cu o lumina interioara. Poti observa lucratorii in stabilimente cu anumite calificatife, atunci cand lucrurile devin arta si devine frumusetea ospitalitatii, cand nu mai conteaza bacsisul de 10-15-20%, din asta rezulta un singur fapt durata captivitatii.Parerea mea ar trebui cat mai multi sa lucreze in industria ospitalitatii, pentru ca sunt educati, intra intr-o anumita morala si creeaza personalitati. Industria ospitalitatii creeaza caractere, dar trebuie sa ne pregatim pentru ceva mai mult. Multi amintesc de acei lucratori din industria ospitalitatii care i-au tratat cu ostilitate pe anumiti oaspeti, dar sa ne povesteasca si despre acei oaspeti care au pasit in stabiliment cu lipsa de prietenie. Partea asta nu s-a observant. In acele centre de formare profesionala ies oameni care practica aceasta profesie toata viata, altii nu o fac toata viata. Dar am intalnit oameni care s-au lasat, dar au fost marcati, unul era un familist convins, altul era un politist onest…adica nu erau jigodii. Acum eu marturisesc ca antrenamentul, pregatirea nu mai este ceva in plus devine o hrana, cu cat avansezi iti dai seama ca esti mai mult dator in a te desavarsi fara beneficii. Constientizez ca tocmai dupa cativa zeci de ani de experienta incepe rafinamentul. Atunci cand ai oaspeti nu ii arati ca aici trebuia sa fie o masa cu niste scaune, niste pahare…pur si simplu il indrumi la masa respectiva si ii servesti meniul. Cati mai multi oaspeti sosesc datorita combinarii, sa luam putin din exprimarea diminutivele de catre doctori, sa zicem ca unii oaspeti se asteapta sa manance pana se satura si le pregatesti un bufet de unde isi pot alege ce vor. De aceea “marele artist” nu isi cheama prietenii la stabilimentul lui ci prietenii lui vin la el si-l intreaba ce le-a pregatit pentru astazi. Atfel vreau sa spun ca un profesor in scoala iti da cunostinte, iar un maistru te contamineaza si al treilea nivel este “parintele”, cel care are grija. O zi de lucru petrecuta cu asistentul managerului este una si alta zi este atunci cand se afla managerul, deci valoarea isi impune valoarea. Promovarile in industria ospitalitatii ar trebui sa se faca mai greu pentru ca nu conteaza agilitatea, ci spiritul. Astfel le cer celorlalti lucratori din industria ospitalitatii sa nu se dea mai destepti decat oaspetii, vreau ca fiecare lucrator ca atunci cand ajunge la job sa se bucure ca restul este functional dramatic. Un manager e bun sa indrume pe cei invatati sa le arate celorlalti ceea ce au invatat la randul lor, sa corecteze orgoliile, toate pentru desavarsire. Un manager nu are metode pentru toata lumea ci pentru fiecare, el poate da un sistem pentru toata lumea, iar pentru fiecare toata treaba devine personala. Atunci cand tinerii practicanti isi imita indrumatorii, e foarte bine, pentru ca si managerii de azi si-au imitat profesorii si de aici se ajunge la continuarea spiritului. Lucratorii din industria ospitalitatii au o lume interioara care nu mai poate fi modulata. Intr-un spatiu de cazare sau intr-un stabiliment exista o ierarhie, se saluta managerul general, fiecare lucrator se instaleaza in sectia specifica, receptiv, bucatarie, bar, sala de mese, astfel se creeaza ierarhie, adica nu e democratie. Atunci cand este democratie fiecare se pronunta asupra bucatarului sef sau asupra managerului general.
