Cocktail Teller

Cocktail Teller este o persoana calificata sa povestească despre cocktail și sa-l condenseze cu tot ceea ce îl face sa se nască. Atunci când ne referim la un Cocktail Teller nu vorbim doar despre o persoana, care deține tehnica de distilare a licorilor, metodele de preparare ale cocktail-urilor, în același timp descrie arta și cultura, unde acel cocktail s-a născut și are condițile prielnice pentru a se dezvolta. Cocktail Teller este o persoana specializata, indicata sa lucreze în firmele de distribuție sau pentru importatorii de băuturi, este o persoana care gestionează prin activitatea sa o profunda cultura a băuturilor răspândită intre 360 de grade.

Impresionismul sau tentatia clipei

Multi au criticat modul de a servi limonada in carafa sau preparatele pozate in borcanele de gem, bulion si toate aceste recipiente duduind cu fructe de padure intregi, citrice taiate pene, fructe europene transate felii si tulpini de ierburi aromatice.  Rasfoind atlasul cu pictori celebri am avut placerea sa gasesc raspunsul la ceea ce intrebau consumatorii mofturosi:” Sa beau din borcan?”. Ca sa filozofesc putin – sa vrei sa faci ceva, sa-ti iasa altceva, iar cea/cel care consuma va intelege ce vrea. Asa ca m-am oprit la pagina pictorului Vincent Van Gogh si am observat culori vii si un impact emotional (copilaria, bunicii, prispa, marul din curte, pisica de langa soba, vita de vie din spatele casei). Daca homarii fierti si apoi vopstiti cu albastru sunt trecuti la nonconformism, cosuletul pentru inghetata, floricelele din porumb, clatitele sunt rupte din operele fantastice, nu-mi ramane sa spun decat ca acele carafe, borcane umplute cu lichide si burdusite cu fructe si plante aromatice le trecem la curentul artistic al impresionismului. 

Desavarsirea prin ospitalitate

Cei care au pasiunea de a lucra in industria ospitalitatii vor sa se desavarseasca. Ei sunt de alta natura, ei pun tot ceea ce este mai bun in ei, oameni cu o lumina interioara. Poti observa lucratorii in stabilimente cu anumite calificatife, atunci cand lucrurile devin arta si devine frumusetea ospitalitatii, cand nu mai conteaza bacsisul de 10-15-20%, din asta rezulta un singur fapt durata captivitatii.Parerea mea ar trebui cat mai multi sa lucreze in industria ospitalitatii, pentru ca sunt educati, intra intr-o anumita morala si creeaza personalitati. Industria ospitalitatii creeaza caractere, dar trebuie sa ne pregatim pentru ceva mai mult. Multi amintesc de acei lucratori din industria ospitalitatii care i-au tratat cu ostilitate pe anumiti oaspeti, dar sa ne povesteasca si despre acei oaspeti care au pasit in stabiliment cu lipsa de prietenie. Partea asta nu s-a observant. In acele centre de formare profesionala ies oameni care practica aceasta profesie toata viata, altii nu o fac toata viata. Dar am intalnit oameni care s-au lasat, dar au fost marcati, unul era un familist convins, altul era un politist onest…adica nu erau jigodii. Acum eu marturisesc ca antrenamentul, pregatirea nu mai este ceva in plus devine o hrana, cu cat avansezi iti dai seama ca esti mai mult dator in a te desavarsi fara beneficii. Constientizez ca tocmai dupa cativa zeci de ani de experienta incepe rafinamentul. Atunci cand ai oaspeti nu ii arati ca aici trebuia sa fie o masa cu niste scaune, niste pahare…pur si simplu il indrumi la masa respectiva si ii servesti meniul. Cati mai multi oaspeti sosesc datorita combinarii, sa luam putin din exprimarea diminutivele de catre doctori, sa zicem ca unii oaspeti se asteapta sa manance pana se satura si le pregatesti un bufet de unde isi pot alege ce vor. De aceea “marele artist” nu isi cheama prietenii la stabilimentul lui ci prietenii lui vin la el si-l intreaba ce le-a pregatit pentru astazi. Atfel vreau sa spun ca un profesor in scoala iti da cunostinte, iar un maistru te contamineaza si al treilea nivel este “parintele”, cel care are grija. O zi de lucru petrecuta cu asistentul managerului este una si alta zi este atunci cand se afla managerul, deci valoarea isi impune valoarea. Promovarile in industria ospitalitatii ar trebui sa se faca mai greu pentru ca nu conteaza agilitatea, ci spiritul. Astfel le cer celorlalti lucratori din industria ospitalitatii sa nu se dea mai destepti decat oaspetii, vreau ca fiecare lucrator ca atunci cand ajunge la job sa se bucure ca restul este functional  dramatic. Un manager e bun sa indrume pe cei invatati sa le arate celorlalti ceea ce au invatat la randul lor, sa corecteze orgoliile, toate pentru desavarsire. Un manager nu are metode pentru toata lumea ci pentru fiecare, el poate da un sistem pentru toata lumea, iar pentru fiecare toata treaba devine personala. Atunci cand tinerii practicanti isi imita indrumatorii, e foarte bine, pentru ca si managerii de azi si-au imitat profesorii si de aici se ajunge la continuarea spiritului. Lucratorii din industria ospitalitatii au o lume interioara care nu mai poate fi modulata. Intr-un spatiu de cazare sau intr-un stabiliment exista o ierarhie, se saluta managerul general, fiecare lucrator se instaleaza in sectia specifica, receptiv, bucatarie, bar, sala de mese, astfel se creeaza ierarhie, adica nu e democratie. Atunci cand este democratie fiecare se pronunta asupra bucatarului sef sau asupra managerului general.