Hrana si valoarea artistica

Intre cunoasterea teoretica si actiunea practica exista momentul artistic. Exista o mare diferenta deoarece in activitatea teoretica a gandirii este prevazuta gandirea, unde se stabilesc anumite raporturi de identitate, iar in activitatea practica oamenii lucreaza, reactioneaza, modifica lucrurile in functie de trebuinte. Valoarea artisitca, este din contra diferita pentru ca nu exista nici atitudine reflexiva, practica ci intuitiva. Prin valoare artistica noi intuim. Cu alte cuvinte valoarea artistica vine de unde vrea ea si se naste cand vrea ea, artistul doar o moseste.

Am auzit ca artistul trebuie sa fie totdeauna genial, sarac, flamand si intotdeauna sa fie gata sa secrete arta prin toti porii sai. Dece artistii care au un statul social ar avea un defect ? Sa ai o relatie cu banii poate fi o consecinta a promovarii, de care ai parte sau spiritul visator sa fie dublat de un acut simt pragmatic, pe care multi artisti sedusi ,atunci, devin celebri.

Sa fii in preajma unor bucatari si sa-I vezi cum prepara un snitel milanez cu piure de cartofi si sa te minunezi cum ei vad acelasi lucru ca si mine si iese cu totul altceva. Se poate spune ca artisitii nu pot fi altfel decat oportunisti pentru ca isi pot alege carnea de porc, toate modalitatile de a face besamel au fost exersate si ca oriunde s-ar duce nu exista o directie pentru ca el sa fie onest. Apoi excesul de ingrediente pot face ca platoul sa conteze mai mult decat nevoia de a manca si asfel discutia in jurul farfuriei poate umple o biblioteca.

Un artist poate sta in bucatarie 15 ore pe zi si sa experimenteze nu pentru a pacali consumatorul ci isi propune cum poate el sa fie altfel decat ceilalti, mai bun, mai destept. Unii pot sa dea curs retetarului si altii se pot interesa despre cum sunt ei si cum o sa fie ei, pana la urma trebuie sa astepti un tip de libertate extrema.

Un artist care are acces la libertate poate cobori nivelul de comunicare pentru un anumit consumator, care dincolo de existenta sau nexistenta genului era pregatit pentru a-l face sa se hraneasca si chiar sa plateasca, chiar daca nu stia dinainte ce va consuma. Asta numindu-se un short-cut. Sa intuiesti un fel de comoditate al consumatorului prin fuga lui de efort si devenind la un moment dat o arta rafinata.

Unii la un moment dat au reusit sa faca din hrana o ideologie. Este un tip de ideologie numita haute cuisine, care cultiva sumbru disperarea. Unii artisti pot comunica o haute cuisine agreabila, confortabila, pozitiva, aici ar fi diferenta in aceasta ideologie si bineinteles platita bine si cultivata. Acest tip de ideologie nu place la toata lumea. Sau ea place, dar pe segvente si pe segmente de consumatori. Diferenta dintre artistul creator si artistul vanzator este urmatoarea, pe vanzator il intereseaza mai mult sa vanda farfuria creata decat farfuria ca valoare artistica sau relatia lui cu obiectul de arta, iar lucrurile astea nu se despart. Pana la urma relatia intre intre artist si consumator poate fi una de genul toti pot face ce vor, iar consumatorul plateste ceea ce lui ii convine.

Despre bucataria regionala se poate spune ca exista retete, care nu sunt supuse disparitiei, retete care joaca un rol cultural in viata oamenilor din acea regiune, pentru ca artistii nu inventeaza o cultura, acesti artisiti continua o cultura. Bucataria regionala s-a cladit cu istoria, cu vitregirea soartei, uneori cu izbandele, cu caderile, cu refacerile si aparitia unor caractere uriase de mare semnificatie pe plan cultural, social, politic.

Uneori se poate crea noi retete pentru consumator, mai multe decat consumatorul are nevoie. Fara ca sa se faca mari cercetari si astfel un meniu se platea doar pentru numarul intrarii la masa. In aceste conditii pot exista artisti care cerceteaza imaginea farfuriei si sa gaseasca resursele formei si altii care  gasesc un sablon si astfel diferenta ar fi o valoare artistica vie si o valoare artistica de piatra.

Pana la urma ca sa fii original ca artist trebuie sa imiti maiestrul tau si daca nu-ti iese esti altul. Ca si consumator a plati o calatorie culinara este de fapt plata valorii inteligentei. Poate este si o drama la un moment dat pentru ca exista consumatori care nu au niciodata posibilitatea sa evadeze in aceasta calatorie sau pur si simplu au un caracter infect specific de a fi zgarcit si gasesc o bresa prin care fug in fantasme.

Stirring Cocktails

A trece cu o unealta prin lichid cu miscari circulare pentru a amesteca sau a raci continutul si nu numai.

Va amintesc despre linguritele de bar, folosite la prepararea cocktail-uri ca Manhattan sau Martini-uri, tehnica asta le ofera o limpezime si o eleganta, oferindu-i consumatorului un sentiment interesant.

O tehnica noua din aceasta categorie de racire a lichidului se numeste swizziling. Se foloseste de obicei o paleta confectionata dintr-o planta aromatica cu originea in America Centrala, numita Quararibea turbinata.

Se umple un pahar de amestec cu inghredientele pentru cocktail ( intotdeauna se toarna primul cel mai ieftin ingredient), gheata zdrobita si se introduce spatula si se freaca de maner cu ambele palme. Aceasta bautura se va raci rapid si daca este executata corect se va vedea condensul pe peretii paharului.

Acest intrument este perfect pentru a impresiona consumatorii cunoscatori.

Estetica bauturilor - vinul si berea

Alimentele vor fi intotdeauna o chemare pentru Ferran Adria, dar el a luat cateva masuri decisive in lumea bauturilor incepand un parteneriat cu o bere spaniola. Cand a fost intrebat despre relatia dintre mancare si bautura, Ferran parea ca nu este pasionat, dar cand a fost impins sa aiba un punct de vedere, a rostogolit cu entuziasm o multime de cunostinte. La restaurantul lui din Barcelona s-a lucrat la stabilirea relatiei dintre mancare si bautura. Vinul si berea era evident sa mearga cu fiecare fel de mancare, pana la urma ce alte bauturi ar fi putut sa fie asociate cu bucataria lui ? Cocktail-urile, daca ne referim la o Caipirinha este prea dulce si prea mare ! Ceea ce este nevoie este ceva conceptual similar cu un cocktail, dar diferit. Acesta este cel mai interesant lucru din lumea gastronomica. Daca privim lucrurile de aproape, aflam ca aceste priviri nu le aveam inainte. Ce altceva mai putem bea ? Berea spaniola a fost in fruntea miscarii stabilimentelor de tip tapas, Ferran se simtea atras de asa ceva. Somelierii sai au lucrat cu brandul acestei beri spaniole pentru a crea o bere care sa insoteasca haute cuisine. Se poate crea o bere pentru farfurii rafinate ? Dupa ce s-a dus la un restaurant din Londra a avut parte de farfurii incantatoare. A fost fericit si multumit de toate farfuriile, dar apoi a cerut o bere. Bausera un vin spumant foarte placut turnat in pahare flute si sticla de bere pe care a primit-o a fost una de supermarket. Era normal sa se intalneasca cu asa ceva, dar cel putin berea ar fi trebuit turnata intr-un pahar placut. Contrastul dintre bere si sampanie era ridicol.     

Contele Negroni

Cocktail-ul Negroni isi ia numele de la Contele Camillo Negroni care intre anii 1919 si 1921, in timp ce consuma alcool la Barul Casoni, mai tarziu numit Giacosa, din Florenta, a comandat barmanului un Americano –cu mai multa tarie. Contele a ramas un client obisnuit al barului si astfel barmanul Fosco Scarselli a raspuns la cererea primita prin adaugarea de gin la aperitivul preferat al Contelui, Americano. Combinatia a devenit o bautura obisnuita pentru Conte si o bautura cunoscuta si apreciata pentru alti patroni de bar si a inceput sa se consume ca bautura Contelui Negroni. Dupa un timp cocktail-ul a devenit cunoscut ca Negroni.